Apel din necunoscut - rodica ojog-brasoveanu

Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon.

Locotenentul Dumitrascu raspunde.

O femeie in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“.

Convorbirea se incheie.

Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta.

Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant.

Il intrerupse telefonul.

Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul.

- Da, militia.

Un glas vatuit - femeie in varsta si bolnava, califica reflex Andrei - repeta, incercand parca sa se asigure: - Militia.

? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni.

Andrei, tulburat - glasul ii transmisese instantaneu panica - se balbai: - Ce s-a intamplat?.

Cum va numiti?.

] - Sunt plina de sange.

Oameni buni.

Convorbirea se intrerupse.

Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana.

Striga de cateva ori alo! Traian isi reveni primul.