Arta si destin/alecu ivan ghilia

Oricat de slab, omul este dator sa reziste.

Oricat te-ai duce la fund si crezi ca ai ajuns la capatul rezistentei, ca esti pierdut, distrus, predat mortii, te agati intotdeauna de un gand, de o nadejde, de un fir de par ce te leaga de transcendent si te salti deasupra.

Arta si destin (extrase) O biografie poate motiva o existenta.

Arta, cu siguranta, un destin.

In anii tineri alegerea Caii, in cazul lui Alecu Ivan Ghilia, a tinut mai cu seama de revelatie.

Revelatia a fost singura in masura sa-i permita ca prin ochiul interior sa poata intra in labirintul Sinelui.

Revelatia are dimensiunea sacrului, optiunea doar pe aceea a mundanului.

Artistul le-a cunoscut pe amandoua, in proportii diferite, impletite potrivit unei dialectici a firii si unui adagiu semnificativ: credo, vides.

Cine are acces la credinta va putea vedea cu adevarat.

Ceva mai tarziu isi va aminti sfatul Maestrului Corneliu Baba: ce vede ochiul, nu trebuie sa uite mana.