Asa grait-a zarathustra/friederich nietzsche

Si-abia atunci, cind voi cu totii va veti fi lepadat de mine, am sa ma-ntorc din nou la voi.

Da, cu alti ochi ii voi cauta atunci, o, frati ai mei, pe cei pe care-odata i-am pierdut; si cu-alta dragoste atunci va voi iubi.

Si inca-o data-o sa-mi deveniti prieteni si fii ai unei singure sperante: caci pentru-a treia oara am sa fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiaza.

Si-aceasta Mare-Amiaza este atunci cind omul la mijlocul cararii sale va sta-ntre animal si Supraom, sarbatorindu-si drumul spre amurg drept cea mai nobila speranta-a sa: caci este drumul inspre-o noua dimineata.

Si-n clipa aceea chiar cel ce-apune se va binecuvinta, pentru ca trece-o vama mai inalta; iar soarele cunoasterii sale-i va fi atunci in crucea zarii nemiscat.

Morti sint toti zeii: acum noi vrem ca Supraomul sa traiasca - aceasta ne va fi cindva, in crucea-Amiezii celei Mari, vointa ultima ! ( Friedrich Nietzsche ) Am inceput sa traduc Also sprach Zarathustra pornind de la o presupunere - bazata pe impresia citorva lecturi anterioare - care pe parcurs s-a confirmat: aceea ca ma aflu in fata unui discurs mixt, text pe care filozoficul si poeticul si-l disputa in egala masura .

( Stefan Aug.

Doinas ) Fragment din cartea Asa grait-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche : Vreau sa le spun o vorba dispretuitorilor corpului.

N-as vrea sa-si schimbe parerea, nici doctrina, ci numai sa se lepede de propriul corp - un lucru care o sa-i amuteasca.

Sint corp si suflet - asa vorbeste un copil.

De ce sa nu vorbim si noi asemenea copiilor? Insa cel constient, cel care stie, zice: Sint corp in totul, si nimic mai mult, iar sufletul e doar o vorba pentru o parte-a corpului.

Corpul e-o ratiune uriasa, o multitudine cu un singur sens, o pace si-un razboi, o turma si-un pastor.

Tot o unealta a corpului e si ratiunea ta cea mica, o, frate al meu, careia ii spui spirit; o mica unealta si jucarie a marii tale ratiuni.

Zici Eu si te falesti cu-acest cuvint.

Insa exista ceva si mai mare - in care tu nu vrei sa crezi: e corpul tau si ratiunea lui cea mare: iar ea nu spune Eu, insa se poarta ca un Eu.

Tot ce simtirea simte si tot ce spiritul cunoaste - nu au nicicind sfirsit in sine.

Insa simtirea ta si spiritul ar vrea sa te convinga ca ele sint sfirsitul-a tot si toate: aceasta-i ingimfarea lor.

Unealta si jucarie sint simtirea ta si spiritul: dar indaratul lor sta Sinele.

El iscodeste tot cu ochii simturilor, el trage cu urechea spiritului.

Sinele-asculta fara incetare, el iscodeste: asemuie, supune, cucereste si distruge.

El stapineste si e chiar stapin al Eului.

O, frate, indaratul cugetarii si simtirii sta un stapin puternic, un intelept necunoscut - ce se numeste Sinele.

El locuieste-n corpul tau, iti este corp.

Exista mult mai multa ratiune in corpul tau decit in cea mai nalta-ntelepciune-a ta.

Si cine poate sti de ce are nevoie corpul tau de-aceasta nalta-ntelepciune-a ta? Sinele-si bate joc de Eul tau, de salturile lui atit de mindre.

Ce-mi trebuie mie-aceste salturi si-aceste zboruri ale mintii? isi zice el.

Ele sint drum ce nu-si atinge tinta.

Eu tin in haturi Eul meu si ii soptesc ce trebuie sa gindeasca.

Sinele-i zice Eului: In partea aceasta sa suferi! Iar Eul sufera si se gandeste cum ar putea sa nu mai sufere - iata de ce trebuie sa gandeasca el .