Baba hoata - irene postolache

Undeva, aproape de capatul lumii, se gasea cea mai vesela tara care a existat vreodata.

Tara Ha-ha.

Oamenii nu aveau griji, erau mereu binedispusi.

Cand se intalneau pe strada, isi ridicau palariile, pentru ca purtau neaparat palarii.

Fie soare, fie ploaie, se salutau aplecandu-se.

Zambeau cu gura pana la urechi.

Primul salta palaria si spunea: - Ha! Iar celalalt raspundea: - Ha, ha! Atunci cand se intalnea imparatul tarii cu fiul lui, toata suflarea asculta salutul si numara in gand cati de ha se aud.

Si se auzeau: - Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha! - Azi imparatul s-a grabit! murmura portarul care putea sa jure ca acum o luna si ceva a socotit de patruzeci si patru de ori cuvantul ha.