După ce toate scrierile mele au fost interzise, printre cetăţenii cărora le eram cunoscut ca scriitor au început să se audă voci care-mi dădeau unul şi acelaşi sfat: Să scriu «o piesă comunistă» ([…]) şi, în afară de asta, să mă adresez Guvernului U.
cu o scrisoare de pocăinţă care să conţină renunţarea la opiniile mele anterioare, exprimate în textele literare, şi asigurarea că de acum voi munci ca un scriitor-poputcik, devotat ideii comunismului.
Scopul: să mă salvez de hăituială, sărăcie, şi, în final, de pieirea iminentă.
Acest sfat nu l-am ascultat.
Mă îndoiesc că aş fi izbutit să apar în faţa Guvernului U.
într-o lumină favorabilă alcătuind o scrisoare mincinoasă, care ar fi însemnat un salt politic murdar şi totodată naiv.
Iar încercări de a scrie o piesă comunistă n-am făcut, ştiind bine că o astfel de piesă nu mi-ar fi ieşit.
Dorinţa fermă de a-mi curma chinurile ca scriitor mă determină să mă adresez Guvernului U.
cu o scrisoare sinceră.
(Mihail Bulgakov, scrisoare din 28 martie 1930, adresată Guvernului U.
şi lui Stalin.
29.10 Lei
Vreau să citesc
