Aveam 25 de ani când m-am apucat, ca-n Voltaire, să-mi lucrez grădina și când am descoperit că tot ce e firesc e miracol.
Cred că este cea mai mare descoperire pe care am făcut-o în viață.
În afară de sentimentul că nu sunt niciodată singură, această recunoaștere continuă a minunii este pentru mine definiția lui Dumnezeu.
Înrudirea mea cu Eminescu și Blaga este de natură mai mult spirituală decât stilistică.
Așa cum toată lumea observa în copilărie că semăn cu bunicul, deși el era un țăran bătrân, iar eu o fetiță născută la oraș, sunt mândră că semăn cu ei, deși aparținem fiecare altui fragment al istoriei poeziei, pentru că, de fapt, nu paginile, ci sufletele noastre seamănă.
Cred că a fi liber oricând și oriunde înseamnă a gândi totul cu propriul tău cap, a supune totul spiritului tău critic, fără a accepta controlul nici unei cenzuri, oricât de corecte.
Libertatea este refuzul fiecărui om, în fiecare clipă, de a lăsa pe altul să gândească în locul său.
Eram destul de mică atunci când mi-am dat seama că este mult mai simplu să fii bun decât să fii rău.
Am avut întotdeauna un fel de mirare amestecată cu milă față de cei ce făceau rău, când asta presupunea efortul de a-l face.
Cu timpul, am ajuns să cred că omul – care se naște bun – trebuie doar să aibă grijă de acest dar primit la naștere, să nu-l piardă, să nu-l degradeze, să-l exerseze ca pe orice talent care, neexersat, dispare.
— ANA BLANDIANA Dacă mi-ar fi îngăduit, în dorința de a-i găsi scriitoarei o definiție câtuși de puțin potrivită, să folosesc termenul ce mi se impune, aş recurge la unul uşor de calificat ridicol ori impropriu, de nu și ireverențios: aş spune că Ana Blandiana e un delfin.
Ca şi făptura delfinului, scrisul Anei Blandiana e aerodinamic, cu totul menit vitezei și înaintării; grației şi săltării.
Jucăuș blând, prietenos, sprinten; arcuit, precis; și cât se poate de misterios.
Așa şi vocația Anei Blandiana.
Anevoie e a hotărî dacă-i mai cu seamă semnatara unor texte pline de farmec, ironico-emoțional-melancolice, sau o forță virulentă, o clarvăzătoare, o mesageră a dreptății.
— N.
STEINHARD.
Humanitas este o renumită editură și distribuitor de cărți românești.
A fost fondată în 1990 de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleșu și Sorin Ilieșiu.
Humanitas este un brand editorial proeminent și influent în România, cunoscut pentru contribuțiile sale la literatură, filozofie și cultură.
Editura produce o gamă largă de cărți, inclusiv literatură, ficțiune, non-ficțiune, filozofie, istorie și poezie.
Humanitas a publicat lucrări atât ale unor autori români, cât și internaționali și a jucat un rol semnificativ în promovarea literaturii și a discursului intelectual în România.
Pe lângă activitățile sale de publicare, Humanitas operează și un lanț de librării în România, oferind cititorilor o selecție diversă de cărți și alte produse culturale.
Brandul are o prezență puternică pe scena literară și culturală românească și a primit numeroase premii și recunoașteri pentru contribuțiile sale la promovarea literaturii și artelor.
