Cel din urma armas | ioan slavici

Ioan Slavici statu in furtuna marilor prefaceri istorice aproape opt decenii si starni el insusi mari furtuni prin lupta pe care o duse.

Desfasura o activitate vasta, in directii multiple si ale carei dimensiuni multi inca nu le banuie.

Sute de articole pe cele mai diverse teme mai zac in revistele si ziarele dintre 1871 – 1925, zeci de studii privind istoria, invatamantul, cultura si limba poporului roman asteapta sa fie repuse in circulatie.

In opera literara, partea mai cunoscuta a activitatii sale, „nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare”.

Deschizator de drumuri si creator al nuvelei si romanului romanesc modern, el putea da, fara angajarea in directii multiple de activitate, „o comedie umana a satului”.

Dar si asa contributia sa este considerabila.

Caci Slavici in Transilvania, Creanga in Moldova si Caragiale in Muntenia suie, ca trei coloane, in literatura romana din a doua jumatate a secolului trecut.

Iar intre ei se inalta Eminescu – Coloana infinita.

In Cel din urma Armas, Emil, care parea sa devina unul din personajele principale, este pierdut in cursul desfasurarii actiunii, spre a fi readus in final.

Adesea dezlegarea nefireasca a conflictului, in sensul ca ea nu decurge cu necesitate din expunerea intamplarilor, este urmarea preocuparilor moralizatoare ale scriitorului.

Dimitrie Vatamaniuc.