Confesiunile balaurului cu sapte inimi - vasile iftime

cineva sa arunce bila aceasta in cer vrei sa te rogi dar buzele si degetele si genunchii s-au retras in carne esti un poem ce se rostogoleste intre spitalul de urgenta si biserica ingerul tau este pasionat de popice si doamne cat de mult iti doresti sa infurii ingerul sa arunce mai cu viata si bila sa nu se mai opreasca si bila sa doboare portile clopotnitele bisericilor crucile cand erai tanar un calugar te-a invatat rugaciunea inimii o rosteai pe silabe ca pe o curgere tainica inima ta in alte inimi colmatate acum in spital in biserica in patul conjugal ti se administreaza cate o perfuzie cu dumnezeu tu si dumnezeu la ambele capete in cer sangele este albastru in venele tale nu se asimileaza fierul calciul magneziul dumnezeu ai pierdut mult sange spun doctorii si din perfuzie curge cer limpede si din potir cer limpede de parca pe iisus l-a nascut o pasare de parca insusi dumnezeu este un decupaj dint-o revista de colorat diminetile dar tu vrei sa te rogi mainile si buzele si genunchii s-au ascuns in alte maini in alte buze in alti genunchi bunica purta o metanie impletita din canepa tu porti metania impletita de canepa si numeri mai departe privesti cerul dumnezeu coboara in ochii tai si plange.