Cui i-e frica de ecumenism?/alin-sebastian tat

Am reluat in acest mic volum cateva idei si texte mai vechi, alaturandu-le unora inedite, in speranta ca isi vor gasi locul impreuna sub semnul cautarii ecumenice.

Daca filosofia se defineste in mod traditional ca iubire de intelepciune, as indrazni sa definesc teologia crestina ca iubire de unitate.

Si nu orice fel de unitate, ci una divina sau, mai precis, divino-umana.

De unde si responsabilitatea celui chemat sa sondeze inteligenta credintei pentru a hrani, apoi, mintile si inimile.

Drumul teologiei duce in mod normal de la cogitatio fidei intellectus fidei, avand precum Marta si Maria o vocatie activa, dublata de una contemplativa.

Ceea ce e valabil si pentru reflectia ecumenica: suntem chemati la un ecumenism al caritatii, inradacinat intr-unul spiritual, suntem chemati sa cautam, batand la usa, si ni se promite ca vom gasi, primind in dar comuniunea dintre noi.

Aceasta e speranta care m-a facut sa scriu randurile de mai jos .

( Alin Sebastian Tat ) Despartirea Bisericilor e cel mai mare scandal public al crestinatatii, ea nu poate fi scuzata de nimic, nici in cauzele si nici in urmarile sale, adica in lipsa de credibilitate a misiunii crestine interne si externe; tot ce poate ajuta la a o revoca merge dintru inceput in directia vointei de mantuire a lui Dumnezeu.

( Hans Urs von Balthasar ).