Cutii

Cutii-le sînt micropoeme cotidianiste, secvențe inelate de miriapod narativ pe care Cătălina Bălan şi-a tatuat de la o vîrstă la alta biografia.

Cu fantasmele, clovneriile, candoarea, dar şi cu anxietatea, luciditatea, amăreala ei.

Între dacă m-aş fi născut într-o familie de afaceriști chinezi/ mi-aş fi tatuat pe omoplat o libelulă şi mă duc la culcare ca o gospodină din cartea elenei vlădăreanu/ mirosind a mâncare/ decât prințesă în arabia saudită/ mai bine în sectorul 3/ la faur/ la capătul lumii se polizează (şi) liric o conştiinţă.

tefan Manasia Cutii ale timpului, cutii cu senzații, cu amintiri, cu mirosuri și gusturi, cu dezamăgire, pasiune, dragoste sau furie.

Cu așteptare și speranță, cu lacrimi în ochi, cu încredere.

Cu condimente, cu jucării, cu frică, cu bucurie.

Cu melancolie, cu regret, cu tensiune, cu promisiuni.

Cu lumini și umbre, culori, cu liniște.

Cu nerăbdare, cu aiureală, cu joc, cu mult joc.

Cu luciditate.

Cu răceală.

Cu ea.

Cutii.

O carte.

O poveste.

 Cosmin Perța.