De prin parcuri adunate/alcaz

La o ora dupa operatie, asezat incomod pe patul unei camere de la parter, legat de o mie de tuburi conectate la tot felul de aparate de reanimare, priveam, prin usa larg deschisa (era in august), parcul spitalului.

Vedeam, dincolo de gardul verde care-l separa de parcul oraselului, oameni plimbandu-se, certandu-se, imbratisandu-se ma rog!, forfota obisnuita a parcurilor din lumea intreaga.

Priveam si ma intrebam: Am sa mai fac si eu asa, vreodata? Ca un raspuns la intrebarea mea profunda, aparu, in cadrul usii deschise, o veverita foarte roscovana, cu o coada stufoasa mai mare decat ea, care-i folosea drept sprijin pentru pozitia in picioare , pe care o adoptase ca sa ma priveasca.