Despre psihanaliza

Volumul de fata este dedicat unei expuneri sintetice si accesibile a psihanalizei, care inglobeaza si depaseste primele Prelegeri de introducere in psihanaliza (1916-) si seria noua a acelorasi prelegeri din 1933.

Cronologic, ea acopera aproape treizeci de ani, din 1909, anul celor cinci conferinte tinute in Statele Unite, care au marcat intrarea triumfala a psihanalizei in Lumea Noua, si 1938, ultimul an de viata al lui Freud, cand incepe aceasta scriere, ramasa neterminata.

  Adresandu-se, datorita continutului sau, in primul rand celor care doresc sa se initieze in psihanaliza —studenti ai facultatilor de psihologie, medicina, pedagogie, sociologie, filosofie, litere si teologie —, volumul de fata poate retine si atentia specialistilor prin faptul ca reprezinta o sinteza a intregii opere a lui Freud, la care se adauga idei noi.

  Nu, constienta nu poate fi esenta elementului psihic, ea este numai o calitate a acestuia, si anume o calitate inconstanta care mai des este absenta, decat prezenta.

Factorul psihic in sine, oricare i-ar fi natura, este inconstient, si probabil de un tip asemanator cu toate celelalte procese din natura despre care avem cunostinta.

Pentru argumentarea acestei asertiuni, psihanaliza se raporteaza la un numar de fapte.

- Freud   Visul este o psihoza, cu toate ineptiile, formatiunile delirante, iluziile senzoriale ale unei psihoze.

E adevarat, este o psihoza de scurta durata, inofensiva, inzestrata chiar cu o functie folositoare, initiata prin acordul persoanei, incheiata printr-un act de vointa de catre ea.

Cu toate acestea, este o psihoza si invatam pe baza ei ca pana si o modificare atat de profunda a vietii psihice poate fi anulata, poate lasa spatiu functiei normale.

Este atunci prea temerar sa speram ca ar trebui sa putem supune si imbolnavirile spontane temute ale vietii psihice influentei noastre si sa le vindecam? - Freud.