Momentele si schitele pe care ni le-a lasat Caragiale se remarca prin aceea ca nu sunt descrieri de oameni, situatii si medii.
Ele constau preponderen – si in aceasta se evidentiaza experienta de teatru a autorului – din dialoguri, observatii lapidare asupra mimicii si gesticulatiei, precum si din indicatii succinte asupra desfasurarii actiunii.
Multe dintre aceste scurte bucati de proza pot fi fara efort transformate in piese sau filmate, ceea ce de altfel se si face de multa vreme cu succes.
O descriere amanuntita a caracterelor si a infatisarii tipurilor sociale, pe care vrea sa le caracterizeze Caragiale, se arata a fi de prisos; este suficient sa le auzim si sa le vedem indicat comportamentul lor, pentru a ne face o imagine despre ele.
Satira lui Caragiale exceleaza prin comicul de limbaj si de situatii.
(Klaus Bochmann).
