Se numeste Septimius Ilarie.
Un barbat cu un aspect fizic comun aparent fara insusiri.
Si totusi cum reuseste un astfel de barbat sa cucereasca numeroase femei de la adolescente naive pana la mature trecute prin numeroase experiente? Cum reuseste sa le satisfaca atat dorintele sufletesti cat si pe cele trupesti? La aceste intrebari raspunde romanul Femeile insomniacului printr-o naucitoare cascada de intamplari descrise cu umor (uneori negru) ironie si sarcasm.
La sfarsitul lecturii orice femeie isi va dori sa cunoasca un barbat ca Septimius Ilarie si orice barbat si-ar dori sa semene macar putin cu acelasi Septimius Ilarie.
Se spune ca realitatea este dura insuportabila ticaloasa.
Personajul negativ al existentei de care te apropii doar daca ai gasit firele potrivite pentru a-ti confectiona tunica protectoare.
Cu o croiala mai veche urzita din Memorie sau mai noua impletita din Speranta.
In Femeile insomniacului Radu Tuculescu pune din nou Muzica sa zica povesti sa arcuiasca fictiuni sa se descurce cu itele unor intamplari de viata curenta care privite in sine produc repulsie si oroare dar luate armonios in acompaniament reusesc performante rare si paradoxale.
Pasajele intensive transporta recuzita de gala alcatuita din carti povestitori ascultatori-scriitori-rezonatori pereti-biblioteci sau pereti-tuburi de orga mobile vechi arome culinare partituri muzicale si sexuale adica tot atitia indici de creativitate.
Voracitatile trupesti iau calea blues-ului nu pentru a se domoli ci pentru a se rafina.
Se prepara detaliat-magistral festinuri de bucate simple se strecoara cu inclinatie interludii erotice magnetizante din care pina si neinsufletitele ies insufletite se alege repertoriul de piese classic-jazz si rhythm&blues ca sa imbie melancolic-meticulos la rostirea povestilor.
Ademenitor in nadele frumosului Radu Tuculescu face parte dintre scriitorii care nu lasa cititorilor decit o singura nemultumire aceea de a fi ajuns involuntar prea repede la sfirsitul cartii.
- Cristina Balinte.
