Straveacul si alte vremi este considerata cea mai reusita carte a scriitoarei poloneze.
Olga Tokarczuk construieste o vasta alegorie despre forta distructiva a timpului, povestind optzeci de ani din viata locuitorilor unui sat mitic.
Sensul sau profund este reprezentat de modul in care omul se poate plasa in istorie pentru a se redescoperi.
Imbinind realismul cu magicul, ignorind aspectele (post)moderne ale unei societati, scriitoarea reuseste sa dea romanului sau o dimensiune universala.
Suflul amplu al naratiunii aminteste uneori de paginile memorabile din Un veac de singuratate al lui Gabriel Garcia Marquez.
