Pentru Amita Bhose, Eminescu „reprezinta esenta spiritualitatii romanesti.
Poetul nu s-a apropiat de India dintr-o curiozitate intelectuala, ci pentru a se regasi pe sine”.
Pana la acea vreme – anii 1970 – se scrisese putin despre preocuparile indianistice ale lui Eminescu, repetandu-se aceleasi lucruri, fiind depistate doar sursele cu dovezi certe, textuale.
Cercetarile sale au relevat substratul indian in gandirea eminesciana si reprezinta o contributie exegetica de mare valoare si o adevarata originalitate, Influenta indiana asupra gandirii lui Eminescu inscriindu-se in randul lucrarilor de referinta dedicate marelui poet roman.
Amita Bhose a mers pe drumuri nebatute, cu o mare rigoare si sobrietate, concluzionand: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa”.
Dorinta autoarei de a cerceta operele lui Eminescu si-a avut originea, asa, cum declara intr-un interviu, in respectul profund fata de poet.
De aceea poate ca nu e intamplatoare remarca doamnei Zoe Dumitrescu-Busulenga: „a iubit, poate, tara noastra, mai mult decat multi romani si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei”.
Ampla sateza de doctorat, pentru care s-a pregatit intre 1971 si 1975, intitulata Influenta indiana asupra gandirii lui Eminescu, a fost sustinuta in 1975 sub indrumarea prof.
docent Zoe Dumitrescu-Busulenga.
A fostpublicata in 1978 la Editura Junimea sub titlul Eminescu si India.
A fost reeditata in 2009 si 2011 de editura Cununi de stele.
Editia in engleza, aflata in manuscrisele domniei sale, este prescurtata de catre autoare si cel mai probabil nu era destinata publicarii.
Cel putin nu in forma aflata in manuscris.
