Eu,... japoneza! jurnal de calatorie la tokyo/marina almasan

Japonia mea a fost ca o respiratie gura la gura.

A venit la momentul oportun, cand simteam ca ma sufoc de Uratul si Raul pe care-l descopeream in fiecare zi in jurul meu.

Am intalnit-o cand simteam ca ma inec intr-o mare de oameni care plutesc spre nicaieri, dand din maini nu pentru a supravietui, ci pentru a alunga pericolele care-i pandesc la tot pasul.

Japonia mea a functionat ca o respiratie gura la gura, salvandu-mi disperarea ca traim vremuri letale, ca omenirea nu mai are nicio sansa, ca va pieri inghitita de propriile capcane si ca degeaba Lumea merge inainte , caci se indreapta, de fapt, spre inapoi Japonia mea a fost ca o gura de oxigen, pe care am inspirat-o pret de sapte zile, expirand in final o concluzie de nezdruncinat: Planeta se imparte fix in doua: Japonia si restul Lumii.