Gradina de piatra - nikos kazantzakis

Scris in limba franceza la Egina, in 1936, la intoarcerea din calatoria in Extremul Orient, si publicat in 1959 in Franta, dupa ce o traducere in neerlandeza vazuse lumina tiparului in 1939, Gradina de piatra (Le Jardin des rochers) este primul mare roman semnat de Kazantzakis inainte de emblematicul Viata si peripetiile lui Alexis Zorba .

Amestec de jurnal, roman psihologic si de idei si poem, Gradina de piatra trateaza deja teme majore ale literaturii lui Kazantzakis – lupta si concilierea contrariilor, ilustrate exemplar de contrastul intre surasul imobil al lui Buddha sau splendidele gradini japoneze ce surprind eternitatea in grauntele de nisip si efervescenta modernizarii Chinei si Japoniei.

Dintre toate cartile lui Kazantzakis, Gradina de piatra este singura in care autorul-narator figureaza ca personaj principal.

] Tema esentiala este cea a omului meditativ pus in fata semenilor care se daruiesc trup si suflet actiunii, prin forta momentului istoric – uneori in detrimentul sufletului.

De aici cruzimea acestei relatari, in care multe elemente sunt veridice.

Dar, in jurul acestei teme centrale, ce poezie, ce senzualitate! Cel mai mic obiect, cel mai insignifiant chip, cea mai marunta planta, totul este abordat cu tandrete si umor, chiar cu un fel de voluptate fizica, care detine un loc important in intreaga naratiune.

– Aziz Izzet (fragment din prefata primei editii franceze) Marii nostri gradinari au fost la inceput calugari budisti si au adus arta asta din China.

Mai tarziu, arta a trecut la marii dascali ai ceremoniei ceaiului, la poeti, la pictori si, in sfarsit, la gradinarii specializati.

Fiecare gradina trebuie sa aiba sensul ei, sa sugereze o notiune abstracta: seninatate, inocenta, pustietate sau mandrie si maretie eroica.

Iar semnificatia trebuie sa corespunda nu numai cu sufletul proprietarului, ci si cu sufletul mai larg al generatiei sau al intregului sau neam.

Fiindca ce valoare are un individ? E ceva efemer; in timp ce gradina, precum orice alta opera de arta, trebuie sa contina elemente de eternitate.

– Nikos Kazantzakis, Jurnal de calatorie.

Japonia, China.