Intr-o literatura in care scriitorii au de toate – ambitie, imaginatie, talent –, Marian Ilea vine cu ceva neauzit, el este un prozator cu proiect.
Daca vocabula n-ar fi prea uzata, as vorbi chiar de viziune.
El e un intemeietor de lume imaginara si un contemplator activ al acestei lumi.
Nu abandoneaza lucrul pana n-a dus la ultimele consecinte explorarea minei secrete descoperite nu din intamplare, ci prin concentrata, statornica meditatie asupra rosturilor adanci (sau doar absurde?!) ale universului inconjurator.
Derapaj controlat intre imaginar si real, proza lui Marian Ilea e un semnal luminos venit din Nord.
Acel Nord in care, pe buna dreptate, un poet-matematician vedea Polul Plus al desavarsitei sensibilitati.
Mircea Mihaies.
