„La umbra fetelor in floare devine ceea ce Du cote de chez Swann fusese de asemenea, dar la un mod mai putin flagrant, daca putem spune astfel: o reflectie nu numai implicita, dar si insistent explicita asupra adevarului artei si relatiei dintre artist si opera sa.
Volumul La umbra fetelor in floare ar putea fi subintitulat «un tratat de poetica», intr-atat de numeroase sunt aici referintele la domeniul tuturor artelor, vazute ca avand structuri izomorfe, oricand omologabile.
Descriind un tablou de Elstir sau o fraza muzicala de Vinteuil, Proust descrie propriul lui roman, alcatuirea si «modul lui de functionare».
Cheia de lectura a bucatii muzicale, a tabloului, a paginii de literatura este totdeauna analogica, in virtutea ideii ca totul este metafora si ca «numai metafora poate darui un fel de eternitate stilului».
Irina Mavrodin.
