În șapte texte relativ independente, Milan Kundera își expune concepția despre romanul european, arta născută din râsul lui Dumnezeu .
Volumul a fost publicat în 1986 și e cea dintâi carte scrisă de Kundera direct în franceză.
În epoca contemporană, epoca paradoxurilor terminale , romanul e menit să lupte contra a ceea ce Heidegger numea uitarea fiinţei .
El trebuie să fie un fel de contrapondere a progresului lumii, care conduce la o uniformizare şi unificare a istoriei planetei.
Romanul, ca model al lumii bazat pe relativitatea şi ambiguitatea lucrurilor omeneşti, dacă vrea să descopere porţiuni noi de adevăr – deci să-şi împlinească menirea, nu poate să o facă decât în răspăr cu progresul.
Istoria romanului, ca operă a Europei, înseamnă succesiunea descoperirilor romaneşti, şi nu însumarea cantitativă a romanelor.
Personalităţile-cheie ale acestei istorii personale a romanului sunt Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Kafka, Joyce, Musil, Gombrowicz şi Broch.
Concluzia finală a analizelor este că romanul, dacă vrea să supravieţuiască, nu mai poate trăi în pace cu spiritul timpului nostru, cel al uniformizării sub imperiul mass-mediei şi al kitsch-ului.
Lumea teoriilor nu-mi aparține.
Acestea sunt reflecțiile unui practician.
Opera fiecărui romancier conține o viziune implicită a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul.
Tocmai această idee, inerentă romanelor mele, încerc eu să o exprim.
— MILAN KUNDERA.
47.41 Lei
Vreau să citesc
