Dupa ani de zile de munca impecabila, corectorul de carte Raimundo Silva introduce intr-un text istoric o modificare, un nu care neaga un eveniment istoric real: participarea cruciatilor la asediul si cucerirea Lisabonei de catre Dom Afonso Henriques in 1147.
Frauda este descoperita la timp, iar editia mincinoasa va contine o erata care va nega negatia.
Desi se asteapta la sanctiuni severe, editura se va multumi sa numeasca o persoana insarcinata cu supravegherea si controlul activitatii corectorilor, Maria Sara, care il va indemna pe Raimundo Silva sa scrie o noua Istorie a asediului Lisabonei, in care insa cruciatii intra-devar nu ii vor fi ajutat pe portughezi sa cucereasca Lisabona.
Crearea noii variante coincide cu nasterea si maturizarea treptata a unei legaturi amoroase intre editoare si corectorul pe cale sa devina autor.
