Jurnal de la filipeni (apostolatul unui medic în „epoca de aur”)

E uimitor cât poate să intereseze istoria unei comune năpăstuite.

Doar Carlo Levi, în Cristos s-a oprit la Eboli a mai dat o cercetare sensibilă a sărăciei din acelaşi unghi al generozităţii.

La terminarea însemnărilor sale, doctorul Pătraşcu adaugă lista completă a cărţilor citite în trei ani de apostolat la Filipeni: o sută patruzeci şi nouă de titluri! O bibliotecă de «opere de ficţiune».

Ce neştiute sunt căile instrucţiei: un medic citeşte o bibliotecă de ficţiune, ca să prindă îndemn pentru a scrie o dare de seamă absolut seducătoare despre realitate! Tudor Octavian Un jurnal de un realism crud, halucinant, în care realitatea desfide imaginaţia.

A fost publicat trei decenii mai târziu la Editura Paralela 45 sub titlul Jurnal de la Filipeni.

Subtitlul, apostolat în «epoca de aur», e o ironie tardivă.

Pe atunci, medicul Viorel Pătraşcu nu-şi îngăduia comentarii, judecăţi, aluzii critice cu substrat politic.

Îi era suficientă realitatea trăită, transcrisă meti­cu­los, atent la detalii şi ferită de literatură.

De literaturi­zare, mai ales.

A reuşit ast­fel să ne ofere un teribil document despre minciuna instituţionalizată şi de­spre mizeria cotidiană a existenţei ţăranilor în regi­mul comunist.

Neculai Constantin Munteanu   Tot ce scrie şi publică Viorel Pătraşcu este o literatură-document, izvorâtă şi generată de suferinţa, sărăcia şi înapoierea românilor.

Din rândul cărora s-a remarcat un medic şi un scriitor cu o conştiinţă deontologică exemplară.

Ovidiu Drimba.