Mergeam tocmai acolo pentru ca nu mai era nimic altceva intre noi si cer.
Eram tineri, dar stiam deja sa fim tristi.
Marea noastra frumusete: beam enorm si pierdeam noptile si castigam unele sperante, pe care, in zori, le mai schimbam pe cate o iubire, pe care o risipeam pana la apus.
Iar anii aceia demult au trecut, i-am ingropat ducandu-ne unii altora prietenii la altar.
Si nici jazz nu se mai asculta la ultimele etaje ale orasului.
Am devenit resurse umane.
Konstantin V. Zorin
20.00 Lei
