Logica creatiei divine

Universul, parte a creatiei divine, implica: organizarea cosmosului, aparitia vietii, evolutia biologica, geneza fiintelor inteligente (oamenii) si progresul cunoasterii umane si al altor fiinte inteligente.

Este imposibil sa admiti ca un program atat de sofisticat a fost realizat doar de forte materiale, ce au actionat intamplator, asa cum procedeaza oamenii de stiinta moderni.

Este nevoie de o interpretare noua bazata pe principiul unui univers inteligent proiectat si calauzit informational.

Aceasta interpretare conecteaza stiinta cu religia si unifica religiile intr-o Religie Universala.

Ea releva Logica Creatiei Divine.

Fragment din carte: Logica creatiei divine  Datele cosmologice si cele provenind din alte domenii ale stiintei pledeaza in prezent in favoarea faptului ca universul si toate cate au aparut in cuprinsul lui sunt lucrarea unei Inteligente Creatoare.

 Inteligenta Creatoare nu putea sa realizeze decat o opera logica, armonioasa, inteligenta, care sa-i reprezinte potenta, vointa, planurile si intentiile.

Logica creatiei divine, despre care vorbim in acest capitol, nu se refera la o logica de tip aristotelian, sau booleian, sau la un alt tip de logica matematica.

Toate aceste tipuri de logica sunt intr-un fel incluse in logica divina, fac parte din ea, descind din ea, sunt niste cazuri particulare.

Logica creatiei divine are insa un caracter mult mai general.

 Definim logica creatiei divine prin urmatoarele caracteristici: 1.

Creatia divina prezinta doua componente principale: lumea materiala si realitatea transcendentala.

Cele doua componente sunt complementare, se intrepatrund si alcatuiesc impreuna o unitate: creatia divina integrala.

Putem vorbi de o logica a creatiei lumii materiale si de o logica a realitatii transcendentale, dar in acest caz facem in mod intentionat niste simplificari si prezentam niste descrieri partiale.

Lumea materiala si realitatea transcendentala sunt rezultatul unui proiect inteligent, care a fost pus la punct de Inteligenta Creatoare in toate detaliile lui de la A la Z.

 Toate procesele esentiale ale creatiei divine (originea universului, originea vietii, geneza diferitelor specii si aparitia primilor oameni) prezinta componente atat din lumea materiala, cat si din realitatea transcendentala.

Componentele materiale nu pot sa explice singure complexitatea creatiei divine.

Din aceasta cauza trebuie sa vorbim despre o creatie divina integrala si o logica a creatiei divine integrate.

In prezent trebuie sa recunoastem existenta a doua mari surse de informare pentru studiul creatiei divine: lumea materiala (cercetata in special de stiinta) si realitatea transcendentala, care este descrisa de revelatifie divine prezentate de marile religii ale lumii (mozaica, crestina, islamica, brahmana si buddhista).

 Creatorul isi reflecta rolul si intentiile in primul rand in lumea materiala.

Lumea materiala este accesibila cunoasterii omenesti.

Pe parcursul istoriei oamenii au ajuns sa stapaneasca intr-o oarecare masura legile lumii materiale si sa le foloseasca pentru a realila o anumita bunastare materiala si pentru a progresa in domeniul cunoasterii.

Oamenii nu pot insa deduce din studiul lumii materiale aspectele ascunse ale realitatii transcendentale.