După ce am venit în Bucureşti din Giurgiu, loviţi debombardările turcilor de la Rusciuc din războiul 1877-1878,şi m-am făcut mai mare, am simţit nevoia să evadez din casapărintească de care n-aveam voie să mă depărtez prea mult şisă văd şi eu alte străzi, alte case şi alţi oameni de-ai Capitalei.
Ne mutasem de curând în strada Spătari, într-un fel devilă plini de geamlâcuri vesele, ascunsă în fundul curţii de unnuc bătrân, spre care te ducea o potecă îngustă, mărginită deboschete de liliac şi hurmuz.
Iar în fund de tot, la spatele casei,un rai de grădină cu tot felul de pomi roditori.
Loc destul de joc şi de petrecere.
Dar pofta omului - fie elchiar mic, cum eram eu – e fără saţ.
29.50 Lei
Vreau să citesc
