Magicianul

Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen.

Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanuluiMagicianulpivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicolas Urfe.

Acesta, incercind sa scape de plictiseala si depresie, cunoaste printr-o intimplare lumea bizara a lui Moris Conchis, magicianul , si devine victima unui lung sir de incercari, spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame, in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei.

Carte recomandata deIulia Badea-Gueriteein cadrul proiectului Libris, Oameni si carti .

Fragment din roman Magicianul de John Fowles: — TE URASC!Am palmuit-o.

A inceput sa suspine salbatic, chircita la capul patului, aruncindu-mi insulte printre lacrimi si suspine.

— Lasa-ma in pace.

lasa-ma in pace.

ticalosule.

derbedeule.

egoistule.

Suspinele se inteteau.

Umerii tremurau in convulsii.

M-am ridicat in picioare si m-am dus la fereastra.

Cuvintele nu mai exprimau ce voia, asa ca a inceput sa loveasca cu pumnii in drugii de fier ai patului.

Atunci am simtit ca o urasc pentru lipsa de control, pentru scena de isterie.

Mi-am adus aminte de sticla de whisky din camera mea.

Mi-o facuse cadou in prima zi.

— Fii atenta.

Ma duc sa-ti aduc ceva sa bei.

Termina cu vaicarelile.

M-am aplecat asupra ei.

Nici nu a observat, a continuat sa loveasca in drugii patului.

M-am dus la usa, am ezitat, m-am uitat la ea si am iesit.

Trei greci, doi barbati, dintre care unul mai in virsta, si o femeie, stateau in fata camerei, facindu-ma sa ma simt ca un criminal.

Am coborit la mine, am deschis sticla, am tras o inghititura zdravana si m-am dus inapoi.

Usa era incuiata.

Cei trei spectatori erau tot acolo, uitandu-se la mine cum incerc iar, cum bat la usa si o strig.

Batrinul s-a apropiat de mine.

— S-a intimplat ceva?M-am strimbat si am mormait.

— Caldura.

Nu era nevoie, dar a repetat pentru ceilalti.

A, caldura , spuse femeia ca si cum asta ar fi explicat totul.

Dar tot nu s-au miscat.

Am incercat o data, am strigat-o prin crapaturile dintre doua placi de lemn.

Nu se auzea nimic.

In ochii grecilor am ridicat din umeri si am coborit la mine.

Dupa zece minute m-am intors, m-am mai intors de patru sau cinci ori intr-o ora, dar de fiecare data ma bucuram in sinea mea ca usa este incuiata.

M-au trezit la ora opt asa cum ii rugasem, m-amimbracat si m-am dus la camera ei.

Am batut, dar nu a raspuns nimeni.

Am incercat clanta, era descuiata.

Patul era ca si cum s-ar fi dormit in el, dar Alison plecase, nu mai era nici un lucru de-al ei in camera.

Am alergat la receptie unde am gasit un batrin cu ochelarii pe nas, cam ramolit, tatal proprietarului.

Fusese in America si vorbea destul de bine englezeste.

— Stiti fata cu care am venit aseara, a plecat in dimineata aceasta?— Da, a plecat.

— Cind?Se uita la ceas.

— Acum o ora.

A lasat asta.

Spus dau la dumneata cind coboriti.

Era un plic pe care mizgalise numele meu: N.