Maresalul alexandru averescu. militarul, omul politic, legenda - petre otu

Maresalul Alexandru Averescu.

Militarul, omul politic, legenda - Lucrare premiata de Academia Romana La sfarsitul Primului Razboi Mondial si in primii ani postbelici, societatea romaneasca a evoluat, in buna masura, sub zodia mitului Averescu.

In anul 1919 popularitatea generalului Alexandru Averescu ajunsese la apogeu.

Soldatii povesteau ca statusera in transee cu generalul.

Copiii se jucau de-a razboiul impartiti in doua grupe - una condusa de Averescu, cealalta de Mackensen - si intotdeauna prima era castigatoare.

Cand se raspandea zvonul ca vine Generalul, toata suflarea satelor iesea sa-l priveasca.

Vaduve veneau cu copiii in brate si cu hartii in mana sa le faca Generalul pensie.

Altele tipau prin multime sa ajunga aproape de el, sa-l intrebe de moartea barbatilor lor.

Toti asteptau mantuirea de la General.

Generalul Averescu era o personalitate militara de prim rang, cu o cariera bogata: ministru de razboi (1907-1909), sef al Marelui Stat Major (1911-1913), conducand campania din sudul Dunarii (1913), comandant al Armatei II, cu care a obtinut marile succese de la Marasti si Oituz (1917), presedinte al Consiliului de Ministri (29 ianuarie-4 martie 1918).

La sfarsitul razboiului, mentalul colectiv a retinut doar secventa glorioasa a anului 1917, faptele de arme propulsandu-l drept omul providential al Romaniei.

In jurul imensei sale popularitati s-au tesut multe planuri privind soarta Romaniei reintregite in 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei.

Adversarii liberalilor au vazut in el instrumentul pentru a pune capat atotputerniciei dinastiei Bratienilor.

Altii au apreciat ca poate fi seful unui regim de dictatura, ca o posibila solutie pentru rezolvarea problemelor din Romania.

Unii au utilizat steaua generalului pentru a accede in prim-planul vietii politice.

El insa a refuzat solutiile radicale, integrandu-se jocului politic al epocii.

Ajuns la guvernare, mitul generalului Averescu s-a spulberat rapid.

Dar ceva din imensa popularitate de la inceputul anilor 1920, mai ales in dimensiunea militara, s-a pastrat in constiinta publica.

Apoi, cu anii, prestigiul generalului a crescut, la aceasta contribuind si acordarea gradului de maresal, in anul 1930, de catre regele Carol al II-lea.

Lucrarea de fata isi propune sa readuca in atentie personalitatea complexa, nu o data contradictorie, a maresalului Alexandru Averescu.