Mici fabule/etienne ruhaud

Intr-o seara, deschid fereastra camerei.

Vantul ma soarbe, trupul meu deasupra gradinii.

Strig: vocea mi se pierde in aceasta mare.

Ma poarta catre orasul negru.

Curentul e puternic.

Ma vad deja strivit de unul din turnurile de apa, uriasi de frisca in intuneric.

Sangele meu curge in bazinele cu pestisori rosii, ca niste mici oglinzi vazute de sus.

Iata-ma strapuns de antenele de pe crestele blocurilor, infipt intr-o padure de piloni.

Dar vantul vrea sa ma crute.

Ma rotesc acum deasupra canalului, sarpe ganditor intre pamanturi.

Mai incolo e campul, spatii noi intinse sub noapte.

Revin spre cartierul meu.