Ida fixează, cu o claritate dureroasă și o sinceritate scânteietoare, rolurile familiale pe care ea și cei de lângă ea trebuie să și le asume sau să le părăsească, rând pe rând.
Scriitura precisă și intensă a Mariei Aubert, din al doilea ei volum, Oameni în toată firea, adună la un loc micile fisuri și goluri din viața fiecăruia dintre noi, din care recompune o arhitectură a vulnerabilității, dezolantă și înduioșătoare, pe alocuri.
Personajul principal al romanului Oameni în toată firea, o femeie singură, fără copii, găsește speranță în noile practici medicale, începând procesul de a-și congela ovulele pentru viitor, când va găsi bărbatul potrivit.
Obsesia ei spune ceva foarte important despre ce înseamnă să te maturizezi ca femeie: la un moment dat, opțiunile se restrâng și, în afară de rolul de mamă sau soție, rămân puține categorii sociale percepute pozitiv în care să te integrezi.
Aubert a scris un mic roman de pionierat despre ce înseamnă să fii o femeie singură în societatea modernă.
Klassekampen.
