Ochi de pisica | margaret atwood

Astazi o pictorita celebra, ale carei lucrari starnesc controverse in randul criticilor si-al consumatorilor de arta plastica, Elaine era candva doar o fetita supusa intru totul toanelor si personalitatii Cordeliei, cea mai buna prietena a ei din copilarie si, totodata, persoana care-i inspira cele mai mari nelinisti.

Abordand in plan central un subiect destul de rar intalnit in literatura - bullying-ul ul intre fete -, dar si implicatiile psihologice ale amintirilor reprimate care definesc personalitatea unui om si traseaza traiectoria unei vieti, alaturi de framantarile unei femei ajunse la varsta de mijloc fara sentimentul implinirii, Margaret Atwood creeaza in plan secundar un potret al Canadei secolului XX, conturat prin abundenta comentariilor la adresa peisajului politic si social al tarii.

„De mult n-a mai fost scrisa o carte atat de buna despre prietenia dintre femei.

Ochi-de-pisica e remarcabila, amuzanta si profunda, plina de intelepciune rar intalnita.

” Cosmopolitan„Un roman cosmaresc, evocator, induiosator.

” The New York Times Book Review„Tatal nostru si‑a schimbat serviciul; asta explica multe.

In loc de cercetator al insectelor de padure, cu munca de teren, este profesor universitar.

Borcanele si sticlele de colectat urat mirositoare de care te ciocneai pretutindeni si‑au micsorat numarul.

In locul lor se vad, imprastiate prin toata casa, teancuri de planse desenate de studentii lui cu creioane colorate.

Toate infatiseaza goange.

Sunt cosasi, viermi de mugur de molid, omizi de padure, cari, fiecare de marimea unei pagini, cu partile anatomice etichetate ordonat: mandibule, antene, torace, abdomen.

Unele sunt sectionate, ceea ce inseamna ca sunt taiate in doua ca sa se vada ce au inauntru: tuburi, ramificatii, bulbi, filamente delicate.

Plansele astea sunt favoritele mele.

” Citeste un fragment pe blog.