Periscop

[Vasile Igna] nu este un poet de succes provizoriu.

[El] are fericita psihologie a anonimatului fecund care vine din seriozitate și o profundă conștiință a creației.

Omul are o sensibilitate ascunsă , care nu-și îngăduie să se manifeste decât prin delicatețe.

Chipul său sublimează o blândețe visătoare, o taină nordică mai curând decât o psihologie de sedentar cuminte.

Mult mai intransigent cu el însuși decât cu semenii săi, Igna este un depresiv echilibrat printr-un secret gust al ironiei.

Această ironie depresivă, romantică în fond, care nu constă în sfidarea impudică și tăcerea în aparență blajină, înseamnă, de fapt, o punere la îndoială a realității vulgare și redescoperirea realului subiectiv.

 Petru Poantă Există la Vasile Igna o stare aparte a mărturisirii, făcută din îndoială și reținere, din apelul indirect la imaginație, o cale de mijloc între spunere și sugestie, sau, mai bine zis, un echilibru indecis între ele, care dă naștere unei tensiuni expresive specifice.

Condiția dominantă e a singurătății – și, deci, a incomunicării – care găsește în imagine o compensație.

  Marian Papahag.