Nu avem catre cine sa ne indreptam protestul.
Cuvintele s’au ispravit.
Puterile demonice isi arata din ce in ce mai des adevarata lor fata, fara a se mai stradui sa apara in chip de inger de lumina… Vremea este de rugaciune – mai inainte de toate, de rugaciune.
Rugaciunea noastra nu este indreptata catre dumnezeii cei mincinosi, croiti dupa masura omului cazut si iubitor de sine, ci catre Singurul Dumnezeu Viu si Adevarat, Dumnezeu Ziditorul si Mantuitorul tuturor oamenilor, Dumnezeul dragostei.
Iar rugaciunea noastra n’o inaltam doar pentru Neamul nostru, pentru Mucenicii nostri, pentru jertfele noastre cele nevinovate ori pentru sutele de mii de prigoniti ai nostri.
Rugaciunea noastra ii cuprinde pe toti cei aflati intru nevoi, toate jertfele, pe toti cei prigoniti, pe toti oamenii – fie prieteni, fie neprieteni, fie stiuti ori nestiuti… Inca ne mai rugam si pentru trezirea duhovniceasca si pocainta mai-marilor Europei si ai Americii, cei care au hotarat „sa sprijine procesul de pace” cu ajutorul armelor ucigatoare ale NATO, pe un pamant sarbesc scaldat in sange si lacrimi.
Patriarhul Pavel al Serbiei.
