Sapte ani de la stejari

Autoarea Dănuța Copăcel a dorit să-i facă cunoscut, oricărui cititor, folosul duhovnicesc, pe care Părintele Chiril Aionei, personajul principal din cartea intitulată sugestiv Șapte ani de „La Stejari”, l-a adus, prin mărturia și trăirile sale, în viața ei și a fiicei sale, dar și în viața celor ce, din diferite pricini, îl căutau.

Într-o lume în care spiritualitatea de import este întâlnită la tot pasul, în care teoriile și erudiția teologică sunt prea complexe, exemplele vii ale Părintelui Chiril, din care izvorau „cuvinte cu putere multă”, erau capabile să se coboare din rațiune în inima omului, mai mult sau mai puțin credincios.

În carte sunt evocați ultimii șapte ani din viața acestui Părinte de vrednică amintire și pomenire, adică chiar din perioada în care părul și barba i-au albit, de pe o zi pe alta, iar schimbarea trăită îl marcase până la măsura de a-l copleși cu greutatea ei, însă, Dumnezeu, cu iubirea Sa, i-a dat un răgaz de șapte ani, pe care i-a petrecut râvnitor pentru cele sfinte și duhovnicești.

Astfel, Părintele a izbutit să amenajeze și să înfrumusețeze un așezământ monahal, dar și să fie remarcat ca un duhovnic iscusit, aducând pe calea credinței, spre a-i conduce la mântuire, pe credincioșii de diferite vârste și condiții sociale, neîncrezători și, uneori, cu inimile împietrite de poverile vieții.

Dumnezeu i-a mai dat Părintelui și trecerea printr-o boală necruțătoare, a cărei suferință a acceptat-o drept parte a urcușului său duhovnicesc.

Pe scurt, Părintele Chiril a făcut, în acești șapte ani, tot ceea ce a considerat necesar, astfel încât, prin mijlocirile Maicii Domnului, pe care o slăvea nespus de mult, invocându-i ajutorul în orice demers, să se afle întru Lumină și dincolo de mormânt.