Scrum

Forma liricului din poezia lui Silviu capătă contur expresiv, lumea este percepută senzorial, simțurile se ascut și prefigurează poetul care ființează în realitatea pe care o observă contemplator, cu o anumită acuitate.

Este o viziune originală, pe care Silviu Ciocanelli o transfigurează artistic într-o explozie de imagini în care metafora ambiguizează și se ambiguizează în poezii precum Promenadă, Matineu, Am doi ochi.

Sunt orb, Număr timp, PS.

Căutarea sinelui, iubirea, regresia în copilărie, muzica și dorința de a materializa legătura cu Divinitatea, prin negare sau căutare, formează tematica poeziilor lui Silviu și descoperă, prin lectură, un suflet, până la urmă, frumos prin profunzime și sinceritate.

Poezia Scrum, datată în 4 octombrie 2015, este un strigăt deznădăjduit al nevoii de singurătate, al unei rupturi ce s-a dovedit premonitorie.

Citind-o, te impresionează prin versul simplu, dar atât de concentrat, prin articularea unei stări intense individuale, ce trece cu ușurință de la singularitate la pluralitate, la colectivitatea verbului de existență: suntem – am fost/ Totul.