Omul epocii noastre a ajuns sa fie lipsit de aparare in fata excesului de posibilitati cu neputinta de refuzat, care ii sint puse la dispozitie de progresul tehnologic si de retelele de socializare, neavind nici un criteriu conceptual clar, care sa ii permita sa reflecteze asupra lui insusi, pentru a se afirma astfel pe el insusi.
Noua fenomenologie isi propune sa ii vina in ajutor, facindu-i accesibila aceasta posibilitate, cu ajutorul unor concepte care trebuie sa fie incisive si percutante, fara sa fie insa rigide.
Relevanta acestei sarcini ce revine noii fenomenologii devine evidenta abia la o privire retrospectiva asupra ambiguitatii ce a caracterizat, de-a lungul timpului, modul in care omul s-a inteles pe sine si lumea sa in spatiul european.
(Hermann Schmitz)Nascut in 16 mai 1928, la Leipzig, Hermann Schmitz este un cunoscut filozof german, intemeietorul noii fenomenologii.
In 1955 obtine titlul de doctor in filozofie, cu o lucrare despre Goethe, iar in 1958 devine asistent al Seminarului Filozofic din Kiel, unde isi obtine habilitarea cu o lucrare despre Hegel.
Din 1971 pina in 1993, ocupa postul de profesor in cadrul aceluiasi Seminar din Kiel.
Lucrarea sa fundamentala, Sistemul filozofiei, publicata in zece volume intre 1964 si 1980 are drept punct de plecare experientele cotidiene, nemijlocite de viata, propunind o abordare care, desi tributara fenomenologiei traditionale, isi propune sa o depaseasca pe aceasta in unele aspecte fundamentale, inclusiv in felul in care este definit insusi conceptul de fenomen.
