Sentimentul unui sfarsit | julian barnes

Tony Webster se indreapta spre varsta a treia.

Dupa un divort linistit, dupa o viata molcoma, isi ia ragazul sa priveasca in urma.

O scrisoare primita de la un avocat declanseaza o incursiune in trecut, in care amintirile s-au adunat si se cer deslusite.

Povestea unui om care incearca sa se impace cu ce a trait, cu ce n-a trait si cu ce crede ca ar fi trebuit sa faca altfel.

Memoria e insa capricioasa si alunecoasa, asa ca intrebarile se aduna, scenele trecute si prezente se amesteca, figurile familiare nu au raspunsuri, doar alte dileme.

Dragoste, familie, cariera, greseli si regret – Tony Webster se gandeste la toate.

„Literatura lui Barnes este impresionanta, gratie abilitatii cu care scriitorul evoca haosul si vulnerabilitatea din viata omului, ramanand insa calm si lucid.

Pare un stoic al epocii noastre.

“The Times„Elegiac, dar scris cu forta, romanul mediteaza asupra capacitatii noastre de a rememora si asupra impulsului inerent de a schimba, corecta sau chiar sterge lucruri din trecut.

“Vogue„Imi amintesc de o perioada, spre sfarsitul adolescentei, cand mintea mi se imbata cu imagini ale spiritului de aventura.

Ia uite ce-o sa se-ntample cand o sa fiu mare.

O sa ma duc acolo, o sa fac asta, o sa descopar astalalta, o s-o iubesc pe ea, iar apoi pe ea, pe ea si pe ea.

O sa traiesc cum traiesc si-au trait oamenii din romane.

Nu stiam care oameni, dar eram sigur ca pasiunea si pericolul, precum si extazul si disperarea (ma rog, mai mult extazul) aveau sa iasa la incalzire pe margine.

Si totusi.

cine-a spus lucrul acela despre «micimea vietii pe care arta o exagereaza»? A existat un moment, pe cand ma apropiam de treizeci de ani, cand am recunoscut ca spiritul de aventura mi se fasaise de mult.

Nu aveam sa fac niciodata lucrurile la care visasem in adolescenta.

In loc de asta, imi tundeam gazonul, plecam in vacante, aveam viata mea.