As putea sa scriu: A aparut o luminita la capatul tunelului prozei scurte romanesti: Luminita Rusu .
N-o sa scriu asta.
Desi as fi indreptatit, caci autoarea acestei carti e o prozatoare matura, o prozatoare admirabila.
Care sunt atuurile ei? In primul rand, Luminita Rusu este un constructor inteligent si talentat.
Nicolae Breban crede ca proza scurta inseamna a crea tensiune mare intr-un spatiu mic.
Ei bine, Luminita Rusu simte cand tensiunea povestirii scade.
Atunci ii rupe firul si introduce un fel de potentiometre epice: descrieri de natura, portrete, detalii, observatii psihologice.
In al doilea rand, prozatoarea noastra stie sa faca un lucru simplu, un lucru pe care multi prozatori contemporani l-au uitat: sa povesteasca.
Lipsit de zorzoane metaforice ori textualizante, stilul ei castiga cititorul prin directete, prospetime si firescul spunerii.
Dar talentul ei de constructor e vizibil si in felul in care reuseste sa decupeze arealul cartii de fata, Parcul Central, si sa-l populeze cu personaje din lumea boschetarilor, a napastuitilor, a esuatilor, a infrantilor, a necajitilor.
Si sa inoculeze in biografiile lor triste o unda de caldura umana si de demnitate.
Statia Parcul Central este o carte cu un mare merit: se citeste usor si cu placere.
(Ion Muresan.
19.40 Lei
Vreau să citesc
