Stefan iordache. destinul unui „golan de rahova“

Ștefan Iordache Destinul unui „golan de Rahova“ Descriere pe scurt: Mituri urbane controversate, însoțite de consemnari din presa și din alte surse legate de povestea actorului unic – un „baiat de cartier” care a ajuns sa domine scena și filmul din România Prezentare Baiatul de cartier – din Rahova rau famata ( … dar cu radacini în Oltenia prazului controversat, pe la Calafat) – a dominat decenii la rând scena și cinematografia din România.

Actorul fascinant de la „Nottara” sau Teatrul Mic și protagonistul atâtor filme de succes nici macar nu a visat sa ajunga actor.

La 16 ani, a dat la Medicina, dar a leșinat în sala de disecție.

A luat 0,45 la Anatomie.

A fugit de acasa, apoi a fost muncitor.

A facut o brigada artistica, dupa care i-a zis unul: „Da la teatru!”.

A dat și a reușit.

Nu spusese pâna atunci nici macar o poezie! Dupa absolvire, a facut naveta București–Constanța.

Dormea în plasa pentru bagaje.

Într-o noapte, i s‑au furat pantofii și a trebuit sa faca drumul de la gara la teatru în ciorapi, pe un ger cumplit.

„Dar a fost o perioada minunata.

Mai și plângeam …  Pe ascuns.

Mi-a prins bine…“ Ștefan Iordache nu a avut deloc o viața idilica, dar a trait și a iubit intens, devorând cu patima fiece clipa și fiece femeie pe care a cunoscut-o.

Nu a facut, însa, din asta o chestiune publica, de palmares erotic, dimpotriva! A fost casatorit pâna la moarte cu o femeie discreta și rasata, nepoata marelui pictor Tonitza.

Iar biografia lui ascunde o mulțime de întâmplari necunoscute marelui public… Tatal Irinei Petrescu i-a zis cândva: „Cum îți imaginezi ca eu, un doctor, o sa-mi las fiica sa se marite cu un copil de croitor, cu un derbedeu?” Trei motani – Cascarache, Timofte și Machelele – erau cei mai buni prieteni ai sai.

De la Șarpele Roșu la Locanta Jariștea a scris pagini memorabile în compania lui Gheorghe Dinica și Nelu Ploieșteanu.

„Doamne, ține-mi palaria pe cap!“ Dar ce-o fi însemnat „Fuga de râsul Bangladeshului”?.