Strada zaharului

Criza economică mondială are urmări și în Cairo.

Multe afaceri s-au închis, multe prăvălii au dispărut.

Ahmad Abd el-Gawad are de înfruntat un dușman mult mai necruțător: trecerea timpului.

Vremurile petrecerilor nesfârșite au apus.

Este țintuit la pat de boală, iar vechii lui prieteni se sting rând pe rând.

Fiii și fiicele sunt și ei trecuți de prima tinerețe, fiecare cu împlinirile, dar și cu durerile sale.

Kamal se vede la vârsta întrebărilor legate de sensul vieții, de comparația între aspirații și realizări.

Nepoții întruchipează tânăra generație egipteană a deceniilor ’30–’40: unul dintre ei își construiește o carieră de înalt funcționar de stat; altul activează în rândurile Fraților Musulmani; cel de-al treilea este comunist și visează la revoluție.

Și peste toate acestea, vine al Doilea Război Mondial.

Neutralitatea formală a țării nu scutește orașul Cairo de spaima și ravagiile bombardamentului.

  Mahfuz aduce în Strada Zahărului politica Egiptului și a lumii din febra celui de-al Doilea Război Mondial.

De la microuniversul familiei, al orașului, autorul trece la dramele războiului, iar micile certuri de familie din primele romane devin acum dezbateri politice care dau narațiunii un ritm mai vioi.

Boston Globe.