Tatiana si alexander

Continuarea bestsellerului  Calaretul de arama Tatiana, insarcinata si vaduva la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat in ruine, pentru a incepe o noua viata in America.

Dar umbrele trecutului nu-i dau pace: ea continua sa creada ca Alexander, sotul ei si maior al Armatei Rosii, traieste.

Aflat in Uniunea Sovietica, Alexander scapa in ultima clipa de executare, dar din acel moment indura chinurile la care este supus de catre fortele represive din cauza originii lui americane.

Doar amintirea sotiei sale ii alina sufletul si il ajuta sa supravietuiasca in conditiile mizere din lagarele de munca silnica.

Presimtind ca sotul ei este inca in viata si descoperind o pista care-i confirma banuielile, Tatiana pleaca in Europa ca asistenta a Crucii Rosii si infrunta ororile razboiului pentru a-l gasi pe barbatul pe care-l iubeste.

Fragment din carte: Intotdeauna isi dorise sa vada un ocean.

Vazuse Marea Neagra si Marea Baltica, dar si multe lacuri — de prea multe ori lacul Ladoga — insa niciodata un ocean.

Pe cand era copil, Alexander navigase pe Atlantic, de unde privise focurile de artificii lansate cu ocazia zilei de 4 iulie.

Nu avea sa fie in curand 4 iulie? Poate ca va avea ocazia sa vada niste focuri de artificii.

Va trebui s-o intrebe pe Brenda, asistenta ei, care ii furniza informatiile pe un ton tafnos si ursuz.

  — Da, ii raspunse Brenda.

Vor fi si focuri de artificii.

Peste doua zile.

Nu vor mai fi la fel de spectaculoase ca cele de dinaintea razboiului, dar nu vor lipsi.

Nu-ti face griji in privinta asta! Esti in America de cateva zile si te intereseaza focurile de artificii? Ar trebui sa te preocupe mai mult propria sanatate si pruncul care nu are voie sa contracteze vreo boala infectioasa.

Ai iesit astazi la plimbare? Doctorul ti-a recomandat sa faci plimbari in aer liber, sa-ti tii gura acoperita in preajma copilului si sa nu-l iei in brate, pentru ca efortul te va secatui de puteri.

Ai iesit astazi afara? Dar micul dejun l-ai luat?  Brenda vorbea mereu prea repede, isi spuse Tatiana.

Poate ca o facea in mod intentionat, pentru ca Tatiana sa nu inteleaga ce spunea.

  Dar nici macar Brenda nu putea sa-i distruga pofta cu care infuleca micul dejun: oua cu sunca si rosii insotite de cafea cu lapte (deshidratat sau nu).

Manca in pat.

Trebuia sa recunoasca faptul ca asternuturile, pernele, salteaua moale si patura groasa de lana erau la fel de vitale ca si painea.