Teatru iii: victimele datoriei. amedeu. tabloul - eugene ionesco

Mi-am intitulat comediile «antipiese», «drame comice», iar dramele mele – «pseudodrame» sau «farse tragice», caci, mi se pare, comicul este tragic, iar tragedia omului e vrednica de luat in ras.

Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul in serios, nimic pe de-a-ntregul in ras.

Am incercat, in Victimele datoriei, sa inec comicul in tragic.

Amedeu e, inainte de toate, drama cuplului.

O drama realista, dar tratata cu mijloace neobisnuite, cu elemente insolite, precum acest personaj monstruos care, aflat intre doua personaje, e intruchiparea unui duh neinduplecat: neputinta lor de a iubi provoaca, fara indoiala, un soi de pasivitate latenta.

Tabloul ar putea fi o poveste cu zane si cu batrane vrajitoare.

Poate fi o ilustrare a miracolelor stiintei medicale (succese ale tratamentelor de intinerire, de grefe, implantari de organe si membre care lipsesc etc.

) si ale chirurgiei estetice.

Daca e altceva, spectatorii isi vor da seama.

Comicul nu e bun decat daca e ingrosat; trag nadejde ca e asa.

Si comicul nu e comic decat daca e putin inspaimantator.

Al meu este oare asa? - Eugene IONESCO.