Trandafirul alb | constantin chirita

Nu doar un simplu policier, ci un rebus psihologic, psihanalitic, medical.

In „Trandafirul alb”, primul volum al „Trilogiei in alb” (din care au mai aparut „Pescarusul alb” si „Ingerul Alb”), nu avem doar o suma de enigme spre rezolvare, nu e vorba doar despre un expert, antrenat sa identifice un criminal dintre profiluri multiple, ci si o forma de dezechilibru al ordinii normale, al firescului.

La pensiunea profesoarei Maria Nistor se petrece, in miez de noapte, o crima fara vreo miza comunicata explicit.

Oaspetii pensiunii sunt victimele unei tulburari grave a traseelor previzibile ale vietilor lor si este nevoie de un reprezentant al autoritatii care sa neutralizeze elementul disturbator.

Din anii ’60 pana azi, succesul literar si de public al cartilor lui Constantin Chirita se pastreaza la un nivel exceptional de la „Ciresarii” („Cavalerii florii de cires”, „Castelul fetei in alb”, „Roata norocului, „Aripi de zapada”, „Drum bun, Ciresari”), 1956-1968; „Intalnirea”, 1959; „Otelul”, 1960; „Pasiuni”, 1962; „Trilogia in alb”, 1974 („Trandafirul alb”, 1964; „Pescarusul alb”, 1969; „Ingerul alb”, 1969); „Adancimi”, 1974 (piesa de teatru); „Livada”, 1979 si pana la „Romantica, prima carte: Cea mai frumoasa poveste de dragoste”, 1986.