Turba Philosophorum este unul dintre cele mai vechi texte alchimice europene (in limba latina), traduse din limba ebraica sau araba, probabil in secolul XII.
Tratatul este conceput sub forma unui dialog, la care iau parte noua filosofi: Anaximander, Anaximenes, Anaxagoras, Empedocles, Archelaus, Leucippus, Ecphantus, Pythagoras si Xenofanes.
Declaratiile acestora, desi de obicei diferite de convingerile cunoscute ale presocraticilor, sunt totusi recunoscute ca expansiuni ale filosofiei grecesti.
Cartea contine temele cheie ale traditiei alchimice si a fost de multe ori citata in scrierile de mai tarziu.
Se spune ca aici se pot gasi cele mai nebanuite secrete ale lumii, dezvaluind elementele esentiale ale vietii si ale mortii.
„Intelegeti voi, inteleptilor, ca nimic din ceea ce Dumnezeu a creat dintr-o singura esenta nu va muri pana la Ziua Judecatii.
Definitia mortii este separarea lucrurilor compuse, dar ceea ce este simplu nu poate fi descompus, deoarece este unul.
Moartea consta in separarea sufletului de trup, caci orice este format din doua, trei sau patru elemente trebuie sa se dezintegreze, iar aceasta este moartea.
”„Sa stiti ca, daca nu stapaniti cum trebuie Natura Adevarului si nu armonizati bine amestecurile si compozitiile, adica cele asemanatoare cu cele asemanatoare si ceea ce e primul cu ceea ce e primul, atunci veti actiona nepotrivit si nu veti obtine nimic, deoarece naturile nu-si vor intalni propriile naturi, nu le vor urma si nu se vor bucura.
