Ultimii regi magi/maryse conde

Intr-o comunitate saraca din Antile, o familie venereaza un stramos de seama, regele exilat al Dahomey-ului, care a tinut piept colonistilor francezi.

Fotografia lui troneaza in sufragerie de trei generatii, iar urmasii lui antilezi, rataciti in aburii alcoolului si ai povestilor despre maretia Africii pierdute din ticalosia albilor, l-au transformat intr-un cult, cinstindu-i memoria dupa randuieli ancestrale.

Insa astazi, dupa aproape un secol, Sp ro, emigrat in SUA, priveste cu detasare povestea asta despre origini nobile care inaintasilor le-a adus numai amaraciune si batjocura, iar lui Debbie, sotia lui intelectuala din burghezia neagra a sudului american, inca un motiv sa-l dispretuiasca, reprosandu-i ca nu il intereseaza istoria nedreapta a fratilor negri si lupta sociala cu care sunt datori.

Macinat de luptele lui interioare ratarea ca artist, ca sot, ca tata , Sp ro se refugiaza in bautura si relatii pasagere, asistand neputincios la prabusirea propriei vieti.

Printr-o tesatura de povesti care se intrepatrund sub pana vrajita a lui Cond , Ultimii regi magi exploreaza, cu ironie si tandrete, ranile neconsemnate de istorie ale rasismului si colonialismului intr-un roman carnavalesc despre memorie, identitate si puterea tulburatoare a povestilor.

Ultimii regi magi este un roman caraibian prin excelenta, un roman care cutreiera lumea pentru ca autorul (si cititorul) sa inteleaga mai bine confuzia culturala inerenta in Caraibe; lumea in care europenii s-au intalnit cu africanii pe pamantul altora; lumea care s-a dezvoltat in zorii schimbului rusinos de corpuri si de bani si coabitarea ulterioara pe care oamenii au trebuit s-o indure in micile laboratoare care sunt insulele.

( BOMB ) Doua cuvinte pot descrie aceasta istorie a lui Maryse Cond : bogata si sublima.

O poveste scrisa cu maiestrie si ingeniozitate care, asa cum ar trebui sa faca toata literatura buna, te impinge sa reflectezi la lumea reala.

( Le Monde ) Maryse Cond e o comoara a literaturii universale, scriind din centrul diasporei africane cu o sclipire de geniu si o intelegere profunda a intregii umanitati.

( Russell Banks ) Una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, Maryse Cond s-a nascut in Guadelupa in 1937.

Si-a facut studiile liceale si universitare la Paris, specializandu-se in literatura engleza.

In 1959 a plecat in Africa, lucrand ca profesoara si traducatoare in C te d Ivoire, Guineea, Ghana si Senegal.

Dupa revenirea in Franta, s-a dedicat jurnalismului cultural si carierei universitare, publicand, dupa eseuri, povestiri si piese de teatru, primul sau roman, H r makhonon, in 1976.

A cunoscut succesul si recunoasterea internationale abia cu S gou (1984-1985), care i-a adus o cariera academica prolifica in SUA.

Numeroasele romane care au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze si internationale, i-au consolidat pozitia de autoare marcanta a literaturii feministe si postcoloniale: Moi, Tituba, sorci re.

Noire de Salem (1986; Eu, Tituba, vrajitoarea neagra din Salem, Polirom, 2021, Grand Prix Litt raire de la Femme), La Vie sc l rate (1987, Prix Anais-S galas acordat de Academia Franceza), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraibe et du Tout-Monde) si En attendant la mont e des eaux (2010, Grand Prix du roman m tis).

In 2018, dupa amanarea decernarii Premiului Nobel pentru Literatura, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorita modului in care descrie, intr-un limbaj limpede si rascolitor , ravagiile colonialismului si haosul postcolonial in toata opera sa.