Daca un curent definitoriu pentru perioada interbelica, cum a fost miscarea de monografie sociologica a lui Dimitrie Gusti, a putut fi ingropat in repetate randuri, atunci, punand o intrebare retorica, ce se poate intampla cu aliatii lui mai putini cunoscuti? Daca un astfel de curent stiintific si cultural a putut fi luat peste picior si invinuit fara o cunoastere macar superficiala, atunci, cei care i-au luat exemplul, ce soarta pot avea? Cartea domnului Martin Ladislau Salamon aduce, pentru prima data, in fata cititorului de limba romana, o interactiune, o alianta intre tineri romani si maghiari dintr-o perioada cand o astfel de apropiere era departe de a fi la moda, cu atat mai putin incurajata.
Aceasta intalnire, interactiune, alianta intre tineri curiosi, apoi pasionati de cunoasterea sociologica a realitatii sociale a mediului lor, a fost fireasca, fara formalitati oficiale, si venea din ambele directii: tinerii maghiari (si ei) interesati de soarta satului maghiar ardelean, au descoperit ca metoda monografiei sociologice promovata de profesorul Dimitrie Gusti si discipolii sai poate fi fertila pentru proiectele lor de cunoastere sociala.
Pe de alta parte, si Gusti a fost incantat de interesul tinerilor ardeleni, fiindca era convins ca metoda sa nu este de interes local, ci poate fi imbratisata (ceea ce s-a si intamplat) si in alte culturi.
Plecand de la o pozitie tipica istoriei sociale, autorul a cautat resorturile reale, sociale si politice ale apropierii reciproce, care se regasesc mai putin in sociologia teoretica, si, mai degraba, in mobilizarea de aceeasi factura a tinerilor studenti avand acelasi interes pentru ridicarea satului.
Prin aceasta viziune, autorul a identificat nuantele originale ale miscarii studentilor maghiari din Cluj, grupati in jurul revistei Erdelyi Fiatalok, fata de celelalte asociatii de tineri din Cehoslovacia si Ungaria, pentru a confrunta, apoi, imaginea rezultata, cu cea scolii gustiene.
