Un câine la masa mea

Sophie şi Grieg, o scriitoare şi partenerul ei avid de lectură, trăiesc în adâncul unei păduri din munţii Vosgi, într-un loc cunoscut sub numele de Bois-Bannis.

În timp ce ea merge uneori în oraş pentru întâlniri la librărie şi lansări de carte, el doarme ziua şi citeşte noaptea, locuind în lecturile sale.

Au crescut împreună, se iubesc şi îmbătrânesc împreună, observând propriul declin şi pe cel al unei lumi în care ce-i mai rău poate să vină dintr-o clipă în alta – o rutină tristă însufleţită de apariţia neaşteptată a unei căţeluşe care-i molipseşte cu bucuria ei.

Un câine la masa mea este atât un roman despre dezastrul ce ameninţă planeta, cât şi unul despre frumuseţea ei uluitoare.

Este o reflecţie asupra feminităţii, bătrâneţii şi dezastrului ecologic, o împletire plină de bucurie expansivă între uman, animal şi vegetal.

Lacrimile – nu de tristeţe, ci de emoţie totală pentru omenirea descrisă prin prisma cuplului pe care autoarea îl formează cu Grieg, partenerul ei dintotdeauna, şi a splendorii sălbatice a pădurilor în mijlocul cărora trăieşte – scaldă lectura acestui roman de la un capăt la celălalt.

(Le Figaro) Puţin extravagantă, plină de fantezie, cartea lui Claudie Hunzinger este o invitaţie de-a face un pas în spate, o odă dedicată naturii, vieţii, poeziei şi o dovadă că scrisul nu e în zadar.

Unele pagini sunt de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia.

(Culturebox) Un roman scris într-un stil minunat, care prezintă apusul strălucitor al lumii şi al vieţii.

(La Libre Belgique.