Am inceput sa scriu acest text aproape imediat dupa moartea tatalui meu.
Fara sa-mi dau seama, scriam cu manie si cu revolta, desi credeam ca imi impun o privire impartiala, de jurnalist, asupra evenimentelor, personajelor si a mea insami.
Recitind, in perioade linistite, ma intrebam daca cei din jurul meu nu erau si ei constienti de clocotul meu interior si, daca erau, de ce nu-mi spunea nimeni nimic.
Pe parcursul anilor, din textul initial nu a ramas decat titlul, acest Whole Lotta Love pe care tata il asculta pe repeat, acasa.
Cu voia sau fara voia mea, firele narative s-au contopit intre ele si, in cele din urma, mi-am scris propria poveste de dragoste.
Tata cred ca ma intelege, de unde e el.
Cand eram mai mica, imi doream sa pot avea incredere totala in cel care scrie si, daca s-ar intampla sa ne intalnim pe strada, persoana scriitorului sa fie ca textul pe care il citisem ceva mai devreme.
Nu va pot cere increderea voastra totala (desi as cam avea nevoie de ea! ☺), dar sunt sigura ca, daca ne intalnim, veti recunoaste in mine aerul din care e facuta Whole Lotta Love.
