“Zbor intrerupt” incepe cu si ca o poveste.
Pret de cateva zeci de pagini asistam la spectacolul unei micro-lumi juvenile.
Nicole, o veritabila G.
Jane este din multe puncte de vedere adolescentul tipic - parinti respectabili dar care nu o inteleg decat partial, un cerc de nebuni frumosi si inevitabile momente de plictis si neatentie la ore.
Atmosfera adolescentina a romanului nu este tulburata, in aceasta faza, decat de vise in care se aud motoarele unor avioane.
Atipicitatea Nicolei si a prietenilor ei este data tocmai de intentiile, din ce in ce mai concrete, de a apuca mansa unui avion.
In locul unor spinoase cine in familie cu alesul sau aleasa, Nicole si compania au de infruntat emotille pe care reactiile parintilor - total nepregatiti de zbor - li le ofera din plin.
Primul artificiu al autoarei - si probabil cel mai de efect - este o brusca si puternica frana de mana trasa intr-un moment in care firul epic curgea previzibil.
Usor de imaginat protagonista, Nicole, ajunsa in carlinga.
Greu de prevazut cinci epave arzand si curmarea brusca a unei frumoase povesti de dragoste om-avion.
Nebunii aerului dispar brutal din scena lasand un imens vid afectiv si schimband radical cursul singurului destin pentru care zarurile nu au fost aruncate.
- Alexandru Ciocan Coperta extinsibila.
