Adio, ghencea!/mihai s. florea

Cartea contine doua nuvele: Timpul instrainarii si Iubire in Ghencea.

Desi cele doua nuvele au teme si stiluri diferite, le uneste scopul ilustrarii trairilor si a mentalitatii locuitorilor mahalalei si mai apoi cartierului Ghencea, incepand cu sfarsitul razboiului si pana in zilele noastre.

(extras din Cuvant inainte).

In Timpul instrainarii, inspirat de copilaria mea, inclusiv de pasiunea pentru futbol si pentru echipa CSCA sau CCA, precursoare a Stelei de azi, am vrut sa fac cunoscute atat foamea, privatiunile, lipsurile sau umilintele indurate de copiii acelei perioade, cat si decaderea cartierului pe masura dezvoltarii noului regim.

Acestea toate vor determina la generatia mea, - cea supranumita copiii razboiului pentru ca nascuti in 1945 in Regat, am fost conceputi in toiul calvarului din 1944, - nostalgia spiritului interbelicul si slabirea sentimentului apartenentei locale.

Numele nuvelei vine de la trei tipuri de instrainare gasite in cartier: a taranilor si veneticilor veniti dupa colectivizare aici, a celor ca mine care pleaca - spre exemplu la liceul militar - si in final, a romanilor care parasesc tara dupa 1977 si mai ales dupa 1989.

Denumirea celei de-a doua nuvele, Iubire in Ghencea, pleaca deasemenea de la unele intamplari reale, in care am cautat sa cintaresc Venus cu Madona, respectiv iubirea pasionala cu cea pura, adevarata.

Ambele nuvele au ca finalizare parasirea cartierului tocmai din cauza disparitiei parfumului si cunostintelor de alta data, de aici si numele cartii.

- Mihai S.

Florea.